Cercetatorii dezvaluie cele 10 lucruri care ii fac pe copii mai fericiti

Cred ca cel mai mare noroc pe care il poti avea in viata este sa fi trait o copilarie fericita. – Agatha Christie

Copilaria este o perioada foarte importanta in viata unui om. Este momentul descoperirilor, al jocului, al aventurilor si al amuzamentului fata de lumea inconjuratoare pe care copilul incepe sa o cunoasca. Pentru parinti, este o perioada ce poate induce o stare de ingrijorare, deoarece ei cauta sa asigure sanatatea si fericirea copilului.

Binenteles, viata se va derula – atat in cazul parintilor, cat si al copilului – ceea ce poate afecta anii de copilarie. Indiferent de circumstante, asigurarea fericirii sale in timpul acelor ani de inceput va reprezenta mereu o prioritate pentru cei care il iubesc.

In acest articol, vom combina cercetarile stiintifice cu bucuria regasita in copilarie. Mai exact, vom analiza 10 sfaturi bazate pe dovezi stiintifice pentru a va ajuta sa le asigurati o copilarie fericita si sanatoasa.

Fie ca sunteti parinti, va doriti sa deveniti parinti sau doar iubiti copiii, speram ca ceea ce veti citi in continuare sa va confere o mai buna perspectiva in privinta metodelor de a asigura fericirea si sanatatea mentala a copilului.

Iata cele 10 sfaturi (dovedite stiintific!) pentru a-l face pe cel mic mai fericit:

1. Acordati-le destul timp
Principala responsabilitate a unui copil este – sau ar trebui sa fie – sa se joace. Intr-adevar, copilul va avea la un moment dat si teme pentru acasa, proiecte extracuriculare si tot asa; dar, de la primii ani de viata si pana in adolescenta, ar trebui sa le acordati libertatea de a se distra.

Peter Gray, psiholog pentru copii si profesor in cadrul Facultatii din Boston, declara: „Copiii capata cele mai importante invataturi ale vietii de la alti copii, nu de la adulti…nu pot invata sau au sanse mult mai mici de a invata din interactiunea cu adultii.”

Asa ca, spuneti-le sa „iasa si sa se joace!”

2. Rezolvati-va certurile si discutiile mai importante in alta parte
Creierul copilului se dezvolta cu o viteza extraordinara in decursul primei parti din copilarie. In momentul in care vad si aud despre problemele adultilor sau despre incertitudini, starea psihologica fragila a copilului poate fi afectata intr-un mod negativ; posibil, dezvoltandu-i o grija sau nesiguranta.

Copiii nu ar trebui sa auda conversatiile stresante ale parintilor – in mod cert, nu este momentul sa asculte astfel de probleme.

3. Nu ii comparati cu alti copii
Presiunea de a reusi in societatea actuala poate parea ademenitor pentru parinti sa le instaureze un simt timpuriu de competitivitate – iar unii adulti fac acest lucru comparandu-i cu altcineva. Uneori, adultii vor puncta si anumite trasaturi preferabile de personalitate ale altui copil, dorindu-si ca ai lor sa preia din calitatile sperate.

Cercetatorii spun ca astfel de tendinte comparative pot avea un efect advers asupra increderii copilului in propriile puteri.

4. Invatati-i beneficiile unor emotii negative
Pentru a puncta un aspect evident – un copil nu poate fi prea matur. Aproape orice copil va erupe de furie, invidie, tristete, etc. Acest comportament ii prezinta adultului o oportunitate buna de a-l invata.

Dr. John Gottman de la Universitatea din Washington spune ca tendinta comuna a adultilor de a le apostrofa copiilor perceptia proastei cresteri – emotiile negative – se traduce prin administrarea unei forme de pedeapsa. O metoda mai buna de a lua la cunostinta comportamentul acestuia este sa il invatati ca toata lumea are parte de astfel de emotii negative si sa cautati tehnici de a-l invata sa treaca intr-un mod constructiv peste respectivele sentimente.

5. Recunoasteti-le eforturile
Copilul va ajunge la varsta la care va stii ca este nevoit sa munceasca mai mult. Deci, este important sa luati la cunostinta momentul in care copilul se straduieste sa realizeze ceva.

Vorbind despre sarcinile cognitive din timpul copilariei, Dr. Carol S. Dweck de la Stanford spune ca: „Mesajul nostru catre parinti ar fi ca trebuie sa se concentreze pe procesul in care copilul se implica, precum munca suplimentara sau concentrarea asupra unei sarcini – actiunile specifice pe care le fac, mai degraba decat ’esti atat de destept, esti foarte bun la asta… conteaza ce face (adultul) de la inceput.”

6. Sa valorifice traditiile din familie
Multimea de activitati pe care familia le face impreuna este un bun indicator pentru un camin stabil; stabilitatea fiind un aspect foarte important pentru dezvoltarea in timpul copilariei.

Conform Institutului pentru Dezvoltarea Copilului, rezervarea regulata a timpului special pentru familie induce 5 beneficii majore: copilul se simte important si iubit; copilul observa trasaturile pozitive ale adultului; adultii pot observa si invata mai multe despre slabiciunile copilului si il pot ajuta sa treaca peste ele; copilul isi poate verbaliza sentimentele si gandurile iar intre copil si parinte se va forma o legatura mult mai stransa.

7. Lasati-i sa preia riscuri
Copii necesita o masura adecvata de supervizare; totusi, adultii pot exagera si le pot verifica fiecare miscare. Insa, aceasta „acordare excesiva de atentie” este contraproductiva pentru dezvoltarea copilului.

Cercetatorii, in cadrul unui articol publicat in Jurnalul Psihologilor si Indrumatorilor din Scoli, scriu ca: „Atentia excesiva acordata unui copil si nevoile sau problemele lor imaginare incurajeaza parintii sa reduca nivelul de cerinte la adresa copilului, rezultand in faptul ca acesta trebuie sa se descurce mai rar de unul singur in fata unor situatii, neputand sa invete sa se descurce, sa dezvolte o rezistenta, maturitate si fiind incapabil sa capete alte abilitati esentiale vietii? Studiul prezent demonstreaza posibilitatea ingrijoratoare ca raspunsul ar fi da.”

8. Acordati-le simtul (individual) de responsabilitate
Facand referinta la punctul precedent, este important sa le permiteti copiilor sa isi asume unele responsabilitati (ex. sarcini casnice, teme), fara a-i controla indeaproape.

De ce? Conform psihologilor pediatrici, supravegherea excesiva se poate manifesta prin dezvoltarea unei atitudini de genul Nu pot face asta de unul singur. Desi atentionarea – si chiar disciplina – este necesara pentru ca un copil sa realizeze consecintele abdicarii de responsabilitate, supervizarea abuziva nu este eficienta.

9. Creati-le amintiri placute
In cadrul unui studiu multi-experimental efectuat de doi profesori de la Harvard, adultii care pastrau amintiri placute din copilarie „(pareau) sa isi induca un simt superior de puritate morala.”

Cercetatorii noteaza ca participantii „prezentau sanse mai mari sa ii ajute pe observatori si cu alte subiecte, sa judece dur comportamentul ne-etic si sa doneze bani unor centre de caritate atunci cand isi aduceau aminte de momente din copilarie.”

Deci, prin crearea unor momente fericite copiilor, i-ati putea pregati pentru a fi adulti fericiti si buni la suflet.

10. Fiti voi fericiti!
Copii invata din ceea ce vad sau aud, de bine si de rau. Daca un adult demonstreaza un comportament pozitiv, copilul prezinta sanse mai mari sa il imite. Conform lui Carolyn Cowan, psiholog la Universitatea din California: „copiii vor pleca pe o cale gresita daca adultii nu au grija de ei insisi sau de relatiile lor.”